print
Cooperarea cu organizaţiile internaţionale şi regionale
27.08.2006

Cooperarea şi suportul

Cooperarea internaţională şi oferirea suportului ţărilor în curs de dezvoltare şi ţărilor cu economiile în tranziţie, sunt cruciale pentru asigurarea implementării  Convenţiei de către Părţi . Acest lucru ar fi imposibil fără suportul oferit de mecanismul financiar al Convenţiei, care este Fondul Global pentru Mediu (GEF), agenţiile sale de implementare, şi o serie de alte orgnaizaţii internaţionale. Ambele Organul Subsidiar pentru Implementare (SBI) şi Organul Subsidiar pentru Recomandări Ştiinţifice şi Tehnologice (SBSTA) au un şir de întrebări la ordinea zilei care ţin de cooperare şi suport.

Mai multă informaţie la: http://unfccc.int/cooperation_and_support/items/2664.php

Cooperarea Regională

Convenţia privind Diversitatea biologică

Semnată de 150 de guverne, în 1992 la Summit-ul Pământului de la Rio, Convenţia este dedicată promovării dezvoltării durabile. Percepută în calitate de un instrument practic de traducere în realitate a principiilor Agendei 21, Convenţia recunoaşte că diversitatea biologică înseamnă mai mult decât plantele, animalele şi microorganismele şi ecosistemele acestora, aceasta are în vedere oamenii şi necesitatea de asigurare a produselor alimentare, a medicamentelor, aerului şi apei curate, adăpostului, şi a unui mediu curat şi sănătos în care să vieţuim.

Mai multă informaţie la: http://www.biodiv.org/default.shtml


Organizaţia Mondială a Sănătăţii

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO) este o agenţie specializată în domeniul sănătăţii a Naţiunilor Unite.  Aceasta a fost instituită la 7 aprilie 1948. După cum este stipulat în Constituţia sa, obiectivul WHO-lui  este de a obţine nivelul cel mai înalt de sănătate pentru toţi oamenii. Sănătatea este definită de Constituţia WHO în calitate de stare de bunăstare fizică, mintală şi socială completă şi nu doar absenţa bolilor şi invalidităţii.

WHO este administrată de 192 State Membre prin intermediul Adunării Generale a Sănătăţii Globale. Adunarea generală este compusă din Statele Membre ale WHO. Sarcina principală a Adunării Generale  este de a aproba programul şi bugetul WHO pe următorii doi ani şi de a decide asupra întrebărilor politice principale.

Mai multă informaţie la: http://www.who.int/en/

Convenţia Naţiunilor Unite pentru Combaterea Deşertificării

Comunitatea internaţională a recunoscut demult, că deşertificarea este o problemă majoră economică, socială şi ecologică de care multe ţări şi regiuni ale lumii sunt preocupate. Convenţia a fost adoptată la Paris la 17 iunie 1994 şi a fost deschisă pentru semnare la 14-15 octombrie 1994. A intrat în vigoare la 26 decembrie 1996, la 90 de zile după ce cea de-a 15-ea ratificare a fost recepţionată. Mai mult de 179 de ţări erau Parte la Convenţie în martie 2002. Conferinţa Părţilor, care este organul suprem de administrare, şi-a desfăşurat prima sesiune în octombrie 1997 în Roma, Italia. Începând cu anul 2001, Conferinţele Părţilor vor fi convocate o dată la doi ani.

Mai multă informaţie la: http://www.unccd.int/main.php

Protocolul de la Montreal

Problema  distrugerii stratului de ozon a fost discutată pentru prima dată de către Consiliul de Guvernare a Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) în 1976. Drept urmare, în 1977 a fost convocată o întrunire a experţilor în domeniul stratului de ozon, după care UNEP-ul şi Organizaţia Meteorologică Mondială (WMO) au instituit un Comitet de Coordonare pe probleme ce ţin de Stratul de Ozon (CCOL) cu scopul estimării periodice a distrugerii stratului de ozon. În 1981 au început negocierele  interguvernamentale întru elaborarea unui acord internaţional pentru suprimarea eşalonată a substanţelor care distrug stratul de ozon. Procesul s-a sfârşit cu adoptarea în martie 1985 a Convenţiei de la Viena pentru Protecţia Statului de Ozon.

Convenţia de la Viena încurajează cooperarea interguvernamentală întru efectuarea observărilor ştiinţifice sistematice a stratului de ozon, monitorizarea produselor clorfluorcarbonatate (CFC) şi schimbul de informaţie în domeniu.

Protocolul de la Montreal asupra Substanţelor care Distrug Stratul de Ozon a fost adoptat în septembrie 1987. Protocolul prevede planificarea suprimării eşalonate astfel, încât aceasta poate fi revăzută în baza evaluărilor ştiinţifice şi tehnologice periodice. Protocolul a fost ajustat întru accelerarea suprimării eşalonate. De asemeni, acesta a fost modificat cu scopul introducerii unor noi măsuri de control şi pentru completarea listei de substanţe controlate.

Guvernele nu sunt obligate sa întreprindă măsuri până nu ratifică Protocolul, cât şi Amendamentul. Spre regret, în timp ce guvernele au ratificat Protocolul, ratificarea Amendamentului şi măsurile de control mai riguros ămân cu mult în urmă.

Mai multă informaţie la: http://ozone.unep.org/Treaties_and_Ratification/2B_montreal_protocol.asp

Organizaţia Meteorologică Mondială

Organizaţia Meteorologică Mondială  (WMO) este o agenţie specializată a Naţiunilor Unite. Aceasta reprezintă vocea autoritară a sistemului Naţiunilor Unite asupra stării atmosferei Pământului, interacţiunii acesteia cu oceanele, clima pe care o produce şi distribuţia rezultată a resurselor acvatice.

Mai multă informaţie la: http://www.wmo.ch/index-en.html

Asistenţa tehnică pentru Armenia, Azerbaijan, Georgia şi Moldova cu privire la obligaţiunile în domeniul schimbării climei globale EuropeAid/115123/C/SV/Multi – Lot No. 2

Asistenţa în cauză prevede acordarea asistenţei în fortificarea capacităţilor instituţionale şi tehnice pentru implementarea Convenţiei-cadru asupra schimbărilor climatice şi Protocolului de la Kyoto.

Obiectivele specifice ale proiectului sunt:

A  Dezvoltarea capacităţilor pentru elaborarea proiectelor din cadrul CDM în ţările beneficiare, inclusiv asistenţă în formarea infrastructurii instituţionale necesare pentru a sprijini proiectele CDM şi de a dezvolta un portofoliu de proiecte posibile CDM.

B  Sporirea gradului de conştientizare printre principalele factori politici, comunităţii de afaceri şi a publicului larg cu privire la aspecte legate de UNFCCC şi Protocolul de la Kyoto, precum şi a oportunităţilor de dezvoltare şi problemele cu privire la CDM şi de atenuarea emisiilor cu efect de seră.

C  Dezvoltarea capacităţilor locale în modelrea şi prognoza emisiilor gazelor cu efect de seră şi evaluare a potenţialului sectorial de atenuare a efectului de seră.

D  Acordarea asistenţei ţărilor beneficiare în dezvoltarea de strategii naţionale privind schimbările climatice, inclusiv măsuri de atenuare şi adaptare.

Mai multă informaţie la: http://www.meteo.md/cdm/project.html

Tel. +373 22 232247
Fax +373 22 232247
Copyright © 2024 "I.P. UIPM". Toate Drepturile Rezervate