print
Schimbarea deprinderilor de viaţă
12.08.2006

Cultura şi deprinderile de viaţă a milioane de oameni în ceea ce ţine de risipirea energiei sau de utilizarea eficientă a acesteia, are un impact major asupra schimbării climei.

Rolul culturii şi al deprinderilor de viaţă.

Deciziile oamenilor nu întotdeauna se bazează pe eficienţă sau sănătatea mediului. Ei fac ceea ce au făcut strămoşii, prietenii sau vecinii săi sau ceea ce este la modă. Conducerea unei maşini cu motor mare sau motor mic, care consumă mai puţin combustibil, este subiectul unei alegeri. La selectarea maşinilor şi a electrocasnicilor, cât şi a metodelor de încălzire a locuinţelor, fiinţele umane nu întotdeauna se gândesc despre schimbarea climei. Şi atunci când mii de oameni fac alegeri care agravează problema schimbării climei, efectele pot fi semnificative. Stilurile de viaţă care implică utilizarea automobilelor, contribuie semnificativ la încălzirea globală. 

Tradiţiile şi deprinderile pot limita alegerea stilului de viaţă. Agenţii economici şi guvernele se străduie să nu ofere produsele, serviciile şi politicile, care nu sunt agreate de oameni.

Transportarea în masă este mai puţin irositoare decât utilizarea automobilelor. Dacă, însă, căile ferate sau liniile de metrou sau autobus nu au fost construite, acestea nu pot fi puse la dispoziţia oamenilor în cazul dacă aceştia îşi schimbă mentalitatea.

Maşinile „hibrid” utilizează jumătate necesarul de benzina pentru un automobil standard, dar din motivul că doar câţiva clienţi au solicitat astfel de vehicule, preţul unei maşini este înalt şi doar câţiva producători de maşini au recurs la producerea acestora.

De asemeni, lipsa de cerere încetineşte inovarea şi progresul tehnologic, în timp ce interesul sporit accelerează realizările. Aici cheia succesului este „interesul”. Dacă clienţii şi cetăţenii, în special din ţările industrializate, vor deveni mai interesaţi în combaterea încălzirii globale şi vor dori să procure produse care vor reduce emisiile, noi procese şi tehnologii ar putea fi inventate întru reducerea semnificativă sau chiar soluţionarea problemei. Importante realizări au avut loc în trecut în urma unor astfel de presiuni.

Guvernele în calitate de catalizator şi călăuzitor.

Legile şi reglementările pot avea impact semnificativ asupra emisiilor gazelor de seră, din cauză că acestea afectează comportamentul industriei şi deprinderile publicului. Unele guverne încurajează utilizarea tranzitului în masă, altele, prin stabilire de taxe, programe de construcţie a drumurilor şi chiar subsidii, încurajează arderea combustibilului fosil. O cale (nu atât de populară) de schimbare a comportamentului este de a-l face ilegal. Altă cale ar fi scumpirea unor servicii prin stabilirea taxelor şi penalităţilor.

Unele guverne, impulsionate prin statutul său de membru al Convenţiei cadru privind Schimbările Climatice, deja au încercat să reducă emisiile de gaze de seră printr-o serie de măsuri şi anume: stimulare, subsidii, programe voluntare, reglementări şi penalităţi. Altele au atacat problema direct prin stabilirea „taxelor” pentru utilizarea cărbunelui. Unele au stabilit „pieţe de carbon”, unde unităţile de energie utilizată pot fi cumpărate sau vândute. Aceste aranjamente anticipează prevederile care vor fi aplicate guvernelor care au ratificat Protocolul de la Kyoto, când acesta va intra în vigoare.

Standardele minime pentru eficienţa energetică în clădirile noi au fost actualizate recent într-o serie de ţări, inclusiv Austria, Franţa, Japonia, Noua Zelandă, şi Marea Britanie. Astfel de măsuri pot include cerinţe pentru limitarea pierderilor de căldură prin pereţi şi acoperise. De asemeni, acestea pot solicita asigurarea unui nivel minim de eficienţă termică pentru furnalele şi dispozitivele de încălzire.

Instrumentele economice şi fiscale au fost utilizate pentru a impulsiona trecerea transportării mărfurilor de pe drumuri la căi ferate şi navale, care utilizează mai puţin combustibil la o tonă de bunuri transportate. În calitate de exemple pot servi introducerea taxelor de intrare pe autostradă în Austria şi taxele bazate pe distanţele parcurse de camioane introduse în Austria, Germania, şi Slovenia; creşterea investiţiilor în sistemele de căi ferate în Austria şi Belgia; cât şi promovarea utilizării navelor şi trenurilor pentru transportarea mărfurilor în Belgia, Elveţia, şi Japonia.

Printre aranjamentele voluntare, este de menţionat şi înţelegerea, la care s-a ajuns între Uniunea Europeană şi Asia, între organizaţiile de producători de automobile, care au stabilit ţinte de reducere a emisiilor de bioxid de carbon de la vehiculele pentru pasageri şi cele uşoare.

Tarifele „verzi” sunt utilizate în Belgia, Germania, Ungaria şi Elveţia pentru a impulsiona utilizarea energiei renovabile. „Tarifele” garantează companiilor producătoare de energie un preţ mai ridicat pentru o unitate de energie renovabilă în comparaţie cu preţul predominant pe piaţă.

Unele guverne au întreprins măsuri pentru a solicita firmelor care gestionează deşeurile şi gunoiştile, să prevină degajarea în atmosferă a gazelor de seră, astfel precum este metanul. În Elveţia şi Norvegia, taxele de stocare a unei tone de deşeuri la gunoiştile neconservate sunt mai înalte.

Sursa: http://unfccc.int/essential_background/feeling_the_heat/items/2910.php

Tel. +373 22 232247
Fax +373 22 232247
Copyright © 2024 "I.P. UIPM". Toate Drepturile Rezervate